O calatorie …printre randuri

O calatorie obisnuita

Ma trezesc in fiecare dimineata , aruncand capul dinou pe perna ori de cate ori soneria isterica incearca sa ma trezeasca cu un minut inainte . Ma ridic din pat , incalatndu-ma cu papucii de casa , privind melancolica timpul dilatandu-se intre sarutarea dintre cer si pamant . Drumul catre destinatie implica unul dintre cele mai aglomerate posibilitati , autobuzul . Astept in statie incercand sa estimez timpul sosirii autobuzului . Langa mine stau zeci de persoane care probabil asteapta acelasi autobuz . Imi croiesc drum catre toneta de bilete ajungand la concluzia ca de cale mai multe ori ca s-au vandut toate . Dupa urmeaza o cursa contra cronometru . Alerg peste strada avand grija ca soferii propriilor autoturisme comode sa ma evite . La magazinul de vizavi au bilete din belsug . I-au biletul incercand sa arunc cat mai repede banii pe tejghea apoi alerg inapoi in statie constatand ca numarul oamenilor s-a marit . Intr-un final , autobuzul care de pe acum da pe dinafara opreste in statie . Coboara cateva persoane in locul carora trebuie sa se urce alte zeci . Sunt impinsa in spate de catre persoanele in varsta care inca mai spera la un scaun liber . Cele cateva locuri sunt ocupate de persoanele care le pandeau inca vigilenti . Ma asez cat de comod se poate langa usa sperand ca ceilalti calatori sa nu ma impinga ianafara ei . Abea acum incepe adevarata incercare , 5 statii de mers cu autobuzul , 20 de minute ramase . Autobuzul sa misca mai incet decat in orice dimineata , sau aceasta este viteza maxima cu care poate circula fara ca sutele de gropi sa faca aceasta calatorie si mai neplacuta decat este . Un barbat bine facut isi odihneste mana obosia peste umarul meu , acesta fiind momentul in care am hotorat sa ma intorc catre el . Nu parea ca ma observa , privea melancolic imaginile ce fugeau din calea noastra . Chipul sau imbatranit ii trada adevarata varta . Acele maini firave si tot odata bine facute trageau dupa ele povara unor carje . Am decis asadar sa nu ii zic nimic . M-am intors cu privirea asteptand ca usile sa se deschida pentru prima statie . Ati oameni urca in autobuzul de care depindem cu totii . O femeie tanara impinge catre centrul autuobuzului un carucior . Trecand pe langa mine isi impinge carauciorul peste piciorul meu care zvacni revoltat de sub rota . La o frana brusca a autobuzului caruciorul a fost aruncat in mine . Proaspata mamica era insa neatenta la copilul sau . O priveam in ochi incercand sa vad prin ochii ceea ce ar fi dorit sa insemne o alta calatorie . Atunci i-am vazut fruntea ei lata dezgolita de lipsa parului . In cosul carucuirului era o plasa mare de pastile ce apraope ca dadea pe afara . Mi-am intors privirea incercand sa nu atrag atentia asupra mea . Usa se deschise pentru a anunta a treia statie . O mare de oameni au coborat la aceasta statie  lasand in urma lor un gol imens . Pasagerii mai rapizi au ocupat imediat cele cateva locuri  libere . M-am uitat atenta in jurul meu . Femeia cu caruciorul si batranul erau inca in picioare . Pe scaune isi gaseau locul sute de tineri , adolescenti ce radeau zgomots la propriile lor glume . In spatele  autobuzului doua scaune asteptau nerabdatoare pasagerii . Am fugit instinctiv catre ele ocupand unul . Apoi , uitandu-ma la cele doua persoane ce se tineau strans de bara am decis sa ma ridic pentru a da locul celor ce aveau mai multe nevoie de ele decat mine . Atunci a fost momentul care mi-a schimbat pe deplin orice calatorie cu transportul in comun . Batranul a ales sa cedeze locul sau unui copil de vreo 3 ani care spunea el ca ,, este prea tanar pentru a sta in picioare ,, in timp ce femeia cu copilul a ales sa dea locul sau unei femei batrane ce mergea folosindu-se de un cadru metalic . La urmatoarea statie a trebuit sa cobor din autobuz , contempland inca imaginea unei schimbari continue de situatie . Asa cum imaginile alergau pe fondul privirii mele asa si oamenii se schimbau pe fondul unei simple intamplari .